Doamna Stancu bors Iisus si telenovele

In seara asta am avut o revelatie. A venit ziua sa platesc si eu intretinerea, ca tot omul gospodar. Nu as fi facut-o insa daca nu as fi fost constant hartuit in ultimele saptamani de atentie...mult temuta presedinte de asociatie de locatari. O cheama doamna Stancu si are vreo 70 de ani. Multi inainte!!! Sa va povestesc insa cum s-a aprins scanteia deciziei mele de a-mi achita darile catre nici eu nu stiu cine...Vin acasa, iar in scara blocului dau peste o gasca de pensionari care discutau aprins despre nesupunerea baietilor de la apartamentul 7 de a isi plati intretinerea. :))) Trec de ei, nici unul nu-mi zice nimic, dar se vedea clar ca abia se abtineau. Am intrat in casa si mi-am zis ca : "Gataa! Urc sa-i dau naibii banii aia!". Zis si facut. Ies pe usa, iar pe scari cine credeti ca bajbaia?? Doamna Stancuuu. Era cu o franzela in mana, muscata intr-un colt, si cu o bucata de paine in gura. S-a inrosit cand m-a vazut ca am prins-o cu mancarea in gura dar i-a trecut repede si, vazandu-ma cu banii in mana, m-a indemnat sa urc un etaj pana la ea ca sa imi taie chitanta. Deschide femeia usa si brusc sunt lovit brutal in nas. Un miros persistent de bors iesea din bucataria aburinda. Ma scarpin si pornesc prin perdeaua de abur spre sufragerie. Pana acolo insa ma lovesc cu ochii de 4-5 icoane cu Iisus. Bine, imi zic, e credincioasa. E un lucru normal. Sunt trezit insa la realitate de strigatul babei: "Ioanaaaaaaa, da dracului mai incet televizorul ala!". I se adresa nepoatei. O fetita de 12-13 ani, cu ochelari grosi, care se uita absorbita pe Acasa Tv la o telenovela aberanta. In sufragerie ce sa vezi, zeci, sute de bibelouri, mileuri si alte asemenea obiecte de arta rurala. Groaznic. Camera era atat de incarcata incat aveai impresia ca sta sa cada peste tine...Din pacate uitasem telefonul acasa, ca altfel faceam cate poze. Dar promit ca data viitoare il iau cu mine si imortalizez atmosfera din casa doamnei Stancu. Pacat ca nu s-a inventat inca transferul de miros online. Ar fi fost o calatorie olfactiva extraordinara. Revenind la subiect, imi mai povesteste femeia una, alta, imi zice ca a luat foc tramvaiul cu care a venit si de aia a venit pe jos gafaind, ca sa nu ma supar ca platesc 2 lei in plus la lumina, pentru ca banii astia s-au dus pe spaga postaritei, si alte baliverne.
Revelatia e urmatoarea. Promit ca de acum incolo o sa fac tot ce pot sa nu ajung precum doamna Stancu. Ea probabil nu-si da seama, insa e trist tare cum o arde. De altfel, chiar asta e trist. Oamenii de genul asta sunt atat de ingusti in ambitii, incat sunt foarte fericiti cum traiesc. Cu mult bors, numai bors, cu icoane, telenovele si tramvaie incinse...:))) Ei nu constientizeaza ca ar putea stoarce mai multe lucruri frumoase de la viata asta, si asa mult mult mult prea scurta...